Vise, multe vise

Am fost si eu straina la fel ca si tine. Toti o sa devenim straini la un moment

dat. Am plecat si am uitat sa ma intorc. Poate ca “am uitat” este un pretext mult

prea ieftin, asa ca o sa fiu sincera: nu am vrut sau a fost prea greu. Am avut si

eu posibilitatea sa aleg cea mai usoara cale. Pana acum. M-am schimbat. Tu m-ai

schimbat. Am invatat sa plec, nu o sa renunt niciodata la a pleca, dar mereu ma

intorc, indiferent cat ar durea sau cat de usor ar fi. Stiu ca si tu faci la fel.

Uite ca am ajuns sa avem un punct comun.

Ne-am intrainat dintr-un motiv: acela de a avea vise. De fiecare data cand am un

vis imi iau valiza si plec, singura. Daca a fost usor? Depinde. Uneori nu o pot

ridica si o tarasc dupa mine, atunci am satisfactia mai mare, atunci stiu ca este

plina cu vise. Tu esti prea modest, asa ca am ales eu sa o car pentru tine, mi-e

mult mai teama sa las visele noastre nesupravegheate. Cele mai mari, pe care le

numesc idealuri, am hotarat sa le pastrez sub alt mod. Am invatat de la “Uriasul

cel prietenos” ca pot sa le pastrez in siguranta in borcane. Da. Borcane cu vise,

mai mari, mai mici, depinde de vis. Astfel, am facut o selectie si mi-am construit

niste rafturi. Am mare grija la ele, mereu fac un inventar, asta pentru a nu

risipi vreun ideal. Nu am aruncat niciunl pana acuma, cred ca inca mai am timp sa

le implinesc.



Mi-e dor…

Ne vedem maine.