Dimineata trecuta

Sunt zile sau momente ale unei zile cand traim cu adevarat. Eu am ales dimineata.

Tu iti alegi ce vrei. Nu vreau sa depinzi de mine sau eu de tine, asta ne-ar face

prea comuni. Facem promisiuni pe care niciodata nu le respectam, dar macar ne

mintim frumos. Iesim din rutina cotidiana si trecem in obisnuinta noastra.

Acum plec. Am reusit totusi sa fac inainte curatenie printre anumite lucruri, unele

le-am lasat asa, mi-a fost prea teama sa le arunc sau sa le modific. Inainte sa ies

pe usa ma uit in spate si in camera inca persista mirosul de tigara. Cu o seara

inainte am fost doar doi, era totul atat de normal si de lejer, semana cu o

potrivire perfecta, nici tu si nici eu nu ceream nimic, nu ne doream mai mult decat

aceasta noapte. Dimineata aveai sa pleci. Era deja un obicei la tine. Te stiu atat

de bine, uneori. Mereu pleci si eu intodeauna te primesc inapoi. Cunosc atat de

bine diminetile langa tine, nu seamana cu nimic altceva, desi sunt toate la fel,

dar au ceva… Soarele cald, cafeaua nu prea fierbinte si fara prea multe cuvinte

care nici nu-si au rostul.. Ai niste obiceiuri simple. Iti place cafeaua

indiferent cum as face-o, iti place sa-mi deschizi laptop-ul si sa-mi amintesti

muzica ta, mereu nu retin toate piesele, sunt prea ocupata cu tine.

Am invatat sa iubesc dimineata. Ai ochii sinceri, singurul moment cand te pot citi

cu adevarat. Nu trebuie sa-mi dai explicatii de cate ori pleci, si nici eu. Pana

la urma nu suntem nimic mai mult decat…noi. Este suficient?

Am lasat cana verde din care ai ti-ai baut cafeaua exact asa cum ai pus-o tu pe

masa. M-am uitat doar la ea in timp ce-mi adunam unele lucruri, si nu am vrut nici

sa o spal, nici sa o misc din locul acela. Am vrut sa pastrez amintirea ta exact

asa cum a fost. De asemenea, nu am schimbat lenjeria de pe pat desi mirosea a

tigari, chiar tu ai zis ca vrei sa-mi amintesc dimineata de tine. Mi-as fi amintit

si fara asta.


Azi ploua, maine poate te intorci.