Iti amintesti? Am zis ca nu putem sa traim doar o zi si am ales o luna. Luna
fluturilor fara aripi. Nu-i obscur deloc. Trebuie doar sa crezi, si nu in mine, in
altceva...eu nu am ce sa-ti ofer . Cat inca o sa mai existe aceasta luna o sa
existam si noi. Nu pot sa te mint pe tine, dar nu-mi amintesc prea multe, le-am
trait doar.
In schimb, mi-a ramas aceea dimineata cand ai venit la mine si mi-ai facut cadou
o carte pe care nici astazi nu am citit-o. Nu voiam sa aflu fericirea intr-o carte.
Uite, nici nu am nevoie pana la urma, te am pe tine ca sursa de inspiratie. Era
atat de frig atunci si nu stiu...avea ceva.
E mult de atunci si o sa treaca si mai mult. Aceasta asteptare o sa aiba un
rezultat, iti promit.
Exista o singura plecare. Daca ai ales acum sa pleci sa stii ca degeaba te intorci. Eu o sa ma gandesc mereu la aceasta plecare...ii asa ca un inceput de...nelinisti, neintelegeri, un nod care o sa ma roada si pe langa asta o sa ma apuc sa ucid fluturii. Da, astia de noiembrie, nu te mai agita atat! Stii ca sunt in stare . Ar fi mai usor sa ramai, nu? Ai ramane si cu niste bani din biletul ala , nu crezi? Stiu ca nu sunt multi, dar ne ajunge de ciocolata aia pe care stiu cat de mult ti-o doresti...si faptul ca o mancam impreuna e motivul real pentru care ai ramane.
Nu incerc sa te influentez, dar imi spun parerea sa ne fie mai usor. Rapsunde-mi si nu ma face sa strig, ne aud vecinii.
Ce-i cu linistea asta la tine?
Aaaa...sa inteleg ca acum te hotarasti ce vrei sa faci? Asta o sa-ti ia cateva luni. Crezi ca eu o sa te lasi sa-mi ocupi bucataria atat timp? Si... nu te mai uitat atat pe geamu ala, nu-mi place.
Privelistea ii minunata de aici, ai vazut si tu.
Parca seama cu un noiembrie perfect. Lipseste doar ciocolata. Bine! Cobor eu pana jos sa o iau. De care vrei?
