Iti amintesti? Am zis ca nu putem sa traim doar o zi si am ales o luna. Luna
fluturilor fara aripi. Nu-i obscur deloc. Trebuie doar sa crezi, si nu in mine, in
altceva...eu nu am ce sa-ti ofer . Cat inca o sa mai existe aceasta luna o sa
existam si noi. Nu pot sa te mint pe tine, dar nu-mi amintesc prea multe, le-am
trait doar.
In schimb, mi-a ramas aceea dimineata cand ai venit la mine si mi-ai facut cadou
o carte pe care nici astazi nu am citit-o. Nu voiam sa aflu fericirea intr-o carte.
Uite, nici nu am nevoie pana la urma, te am pe tine ca sursa de inspiratie. Era
atat de frig atunci si nu stiu...avea ceva.
E mult de atunci si o sa treaca si mai mult. Aceasta asteptare o sa aiba un
rezultat, iti promit.
Exista o singura plecare. Daca ai ales acum sa pleci sa stii ca degeaba te intorci. Eu o sa ma gandesc mereu la aceasta plecare...ii asa ca un inceput de...nelinisti, neintelegeri, un nod care o sa ma roada si pe langa asta o sa ma apuc sa ucid fluturii. Da, astia de noiembrie, nu te mai agita atat! Stii ca sunt in stare . Ar fi mai usor sa ramai, nu? Ai ramane si cu niste bani din biletul ala , nu crezi? Stiu ca nu sunt multi, dar ne ajunge de ciocolata aia pe care stiu cat de mult ti-o doresti...si faptul ca o mancam impreuna e motivul real pentru care ai ramane.
Nu incerc sa te influentez, dar imi spun parerea sa ne fie mai usor. Rapsunde-mi si nu ma face sa strig, ne aud vecinii.
Ce-i cu linistea asta la tine?
Aaaa...sa inteleg ca acum te hotarasti ce vrei sa faci? Asta o sa-ti ia cateva luni. Crezi ca eu o sa te lasi sa-mi ocupi bucataria atat timp? Si... nu te mai uitat atat pe geamu ala, nu-mi place.
Privelistea ii minunata de aici, ai vazut si tu.
Parca seama cu un noiembrie perfect. Lipseste doar ciocolata. Bine! Cobor eu pana jos sa o iau. De care vrei?
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
marți, 19 octombrie 2010
Faramituri.
El: Esti daramata, nu te recunosc. Suferi sau ce ai?
Ea: Nu.
El: Hai raspunde-mi! Ce se intampla?
Ea: Te-am mintit.
El: Stiu.
Ea: Si? Nu vrei sa reactionezi sau nu poti? Acum poti sa te manifesti, poti sa spargi ce vrei...ai dreptul. ( Rade)
El: Ai avut si de ce, nu vreau sa-ti reprosez nimic. Eu sunt de vina.
Ea: S-a terminat. Doare si atat.
El: Nu stiu daca o sa pot trai cu asta. Ti-am lasat cheia pe masa.
Ea: Deci ii o plecare definitiva, nu te mai intorci sa-mi aduci cheia?
El:
Ea: Pot sa-mi iau aceasta asteptare pentru o alta viata. ( Revine la cartea ei, intoarce pagina. )
Ea: Nu.
El: Hai raspunde-mi! Ce se intampla?
Ea: Te-am mintit.
El: Stiu.
Ea: Si? Nu vrei sa reactionezi sau nu poti? Acum poti sa te manifesti, poti sa spargi ce vrei...ai dreptul. ( Rade)
El: Ai avut si de ce, nu vreau sa-ti reprosez nimic. Eu sunt de vina.
Ea: S-a terminat. Doare si atat.
El: Nu stiu daca o sa pot trai cu asta. Ti-am lasat cheia pe masa.
Ea: Deci ii o plecare definitiva, nu te mai intorci sa-mi aduci cheia?
El:
Ea: Pot sa-mi iau aceasta asteptare pentru o alta viata. ( Revine la cartea ei, intoarce pagina. )
vineri, 15 octombrie 2010
Iubire in bucati.
Ea: Ce cauti la ora asta aici?
El: Ti-am adus cheia, dublura.
Ea: Nu ti-am cerut-o, n-am nevoie de ea.
El: O sa ai.
Ea: Nu, nu o sa am.Poti sa pleci cu tot cu cheie si sa o arunci.
El: Daca nu veneam eu sa ti-o aduc m-ai fi sunat sa imi zici ca ai nevoie de ea.
Ea: Uite ca nu te-am sunat si ca nu am.
El: Bine, atunci plec.
Ea: Pleaca, dar lasa-mi cheia.
El: Ai zis ca nu-ti trebuie!
Ea: Am zis, dar acum m-am razgandit, imi trebuie.
El: Te vreau inapoi!
Ea: Eu nu.
El: Ma iubesti?
Ea: Nu stiu. Ai plecat. Trebuie sa ma intrebi inainte sa pleci.
El: Dar ma iubeai, nu?
Ea: Incepi sa interferezi.
Ea se ridica de pe canapea si incepe sa se plimbe prin camera. Incepe sa fie agitata.
El: De ce nu-mi raspunzi?
Ea: Tu ma iubesti?
El: Da, dar ma tem.
Ea: Da si eu, dar vreau sa-mi lasi cheia.
El: Plec.
Ea: Pleaca!
El: Acum o sa inchid usa, si o sa o inchid fara sa auzi tu nimic.
Ea merge in bucatarie si isi face un ceai, el a plecat fara ca ea sa simta lucrul asta. Cheia a ramas la el. Nemernicu'!
De cand ai plecat...
El: Ti-am adus cheia, dublura.
Ea: Nu ti-am cerut-o, n-am nevoie de ea.
El: O sa ai.
Ea: Nu, nu o sa am.Poti sa pleci cu tot cu cheie si sa o arunci.
El: Daca nu veneam eu sa ti-o aduc m-ai fi sunat sa imi zici ca ai nevoie de ea.
Ea: Uite ca nu te-am sunat si ca nu am.
El: Bine, atunci plec.
Ea: Pleaca, dar lasa-mi cheia.
El: Ai zis ca nu-ti trebuie!
Ea: Am zis, dar acum m-am razgandit, imi trebuie.
El: Te vreau inapoi!
Ea: Eu nu.
El: Ma iubesti?
Ea: Nu stiu. Ai plecat. Trebuie sa ma intrebi inainte sa pleci.
El: Dar ma iubeai, nu?
Ea: Incepi sa interferezi.
Ea se ridica de pe canapea si incepe sa se plimbe prin camera. Incepe sa fie agitata.
El: De ce nu-mi raspunzi?
Ea: Tu ma iubesti?
El: Da, dar ma tem.
Ea: Da si eu, dar vreau sa-mi lasi cheia.
El: Plec.
Ea: Pleaca!
El: Acum o sa inchid usa, si o sa o inchid fara sa auzi tu nimic.
Ea merge in bucatarie si isi face un ceai, el a plecat fara ca ea sa simta lucrul asta. Cheia a ramas la el. Nemernicu'!
De cand ai plecat...
joi, 7 octombrie 2010
Brusc ai venit, brusc ai plecat
Ne vedem maine…
…asta inseamna ca ne vedem, nu? Nu o sa ma faci sa te astept? Nici nu m-am gandit ca
ar exista o asemenea posibilitate, stii tu…sa nu mai vi. Am invatat sa astept, sa
iubesc fluturii, sa numar stelele si mai apoi sa privesc luna. Toate astea de la
tine. Uneori ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca nu erai tu. As fi ramas asa pur
si simplu sau as fi plecat. Poti sa te opresti si sa spui: prea perfect?
Astazi, cand eram in drum spre…nicaieri as fi vrut sa ma opresc asa…pur si simplu
la tine. Am renuntat si m-am oprit doar sa cercetez…istoria.
"Toate lucrurile bune vin la cei care asteapta" Oare?
…asta inseamna ca ne vedem, nu? Nu o sa ma faci sa te astept? Nici nu m-am gandit ca
ar exista o asemenea posibilitate, stii tu…sa nu mai vi. Am invatat sa astept, sa
iubesc fluturii, sa numar stelele si mai apoi sa privesc luna. Toate astea de la
tine. Uneori ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca nu erai tu. As fi ramas asa pur
si simplu sau as fi plecat. Poti sa te opresti si sa spui: prea perfect?
Astazi, cand eram in drum spre…nicaieri as fi vrut sa ma opresc asa…pur si simplu
la tine. Am renuntat si m-am oprit doar sa cercetez…istoria.
"Toate lucrurile bune vin la cei care asteapta" Oare?
joi, 23 septembrie 2010
Pentru tine.
Oamenii mari mereu au nevoie de explicatii. Si aici ii dau dreptate "Micului
Print".
Nu trebuie sa-i judecam, asa calculeaza ei totul in cifre. Cum vrei sa incep? Mi-am
folosit imaginatia sa ne creez pe noi, ai fost o data la mine in vizita si atunci
erai grabit, dar am vrut sa mai vii si cum tu ai plecat mi-am imaginat cum ar fi
fost. Ti-am pregatit cafeaua de atatea ori desi eram doar singura. Nu beau cafea si
nici nu fumez. Voiam doar sa le facem impreuna, era diferit. Am vrut doar sa-ti
pastez si tie un loc in dulapul meu, o jumatate din birou si un scaun la masa din
bucatarie. Nu te-ai mai intors. Am creat un personaj fictiv sa te inlocuiesc. Vrei
sa fiu
sincera: era prea perfect sa te descriu pe tine. Doar in cateva zile am trait cu
adevarat. Si asta din cauza ta.
Nu ma judeca, din vina ta, am terminat totul inainte sa incepem.
Print".
Nu trebuie sa-i judecam, asa calculeaza ei totul in cifre. Cum vrei sa incep? Mi-am
folosit imaginatia sa ne creez pe noi, ai fost o data la mine in vizita si atunci
erai grabit, dar am vrut sa mai vii si cum tu ai plecat mi-am imaginat cum ar fi
fost. Ti-am pregatit cafeaua de atatea ori desi eram doar singura. Nu beau cafea si
nici nu fumez. Voiam doar sa le facem impreuna, era diferit. Am vrut doar sa-ti
pastez si tie un loc in dulapul meu, o jumatate din birou si un scaun la masa din
bucatarie. Nu te-ai mai intors. Am creat un personaj fictiv sa te inlocuiesc. Vrei
sa fiu
sincera: era prea perfect sa te descriu pe tine. Doar in cateva zile am trait cu
adevarat. Si asta din cauza ta.
Nu ma judeca, din vina ta, am terminat totul inainte sa incepem.
luni, 20 septembrie 2010
Atat?
A trecut un an. Parca ii mai rece si afara. S-au schimbat atatea. Noi cum am ramas?
As avea nevoie de un raspuns de la tine. Nu pot sa ti-l cer, nu am niciun drept. Si
nu folosesc acest “ nu pot” ca pe un pretext, nu de aceasta data; cred ca am
devenit suficient de puternica sa ma confrunt cu acest raspuns. Stii, nu pot sa fiu
trista.
Nu am inteles de ce se despart oamenii. Aceasta problema ma depaseste cu mult. Am
inteles ca daca am trai intre patru pereti am fi fericiti. Doar noi, fara lumea de
afara, fara minciuni, regrete si fara “altele”. Nu as intoarce capul si nici tu. Ai
putea sa ma iei de mana fara ca mai apoi sa fi intrebat “cine sunt?”. As putea sa
zambesc fara ca mai apoi sa fiu intrebata “ de ce esti fericita cu el?” Pana sa
iesim impreuna pe usa a fost perfect. Am avut momentele noastre si ma trec fiori
cand ma gandesc, mi-e si teama sa ma gandesc. Mai apoi, am plecat impreuna, dar m-am
intors singura.
Ti-e dor de mine?
As avea nevoie de un raspuns de la tine. Nu pot sa ti-l cer, nu am niciun drept. Si
nu folosesc acest “ nu pot” ca pe un pretext, nu de aceasta data; cred ca am
devenit suficient de puternica sa ma confrunt cu acest raspuns. Stii, nu pot sa fiu
trista.
Nu am inteles de ce se despart oamenii. Aceasta problema ma depaseste cu mult. Am
inteles ca daca am trai intre patru pereti am fi fericiti. Doar noi, fara lumea de
afara, fara minciuni, regrete si fara “altele”. Nu as intoarce capul si nici tu. Ai
putea sa ma iei de mana fara ca mai apoi sa fi intrebat “cine sunt?”. As putea sa
zambesc fara ca mai apoi sa fiu intrebata “ de ce esti fericita cu el?” Pana sa
iesim impreuna pe usa a fost perfect. Am avut momentele noastre si ma trec fiori
cand ma gandesc, mi-e si teama sa ma gandesc. Mai apoi, am plecat impreuna, dar m-am
intors singura.
Ti-e dor de mine?
duminică, 19 septembrie 2010
Vise, multe vise
Am fost si eu straina la fel ca si tine. Toti o sa devenim straini la un moment
dat. Am plecat si am uitat sa ma intorc. Poate ca “am uitat” este un pretext mult
prea ieftin, asa ca o sa fiu sincera: nu am vrut sau a fost prea greu. Am avut si
eu posibilitatea sa aleg cea mai usoara cale. Pana acum. M-am schimbat. Tu m-ai
schimbat. Am invatat sa plec, nu o sa renunt niciodata la a pleca, dar mereu ma
intorc, indiferent cat ar durea sau cat de usor ar fi. Stiu ca si tu faci la fel.
Uite ca am ajuns sa avem un punct comun.
Ne-am intrainat dintr-un motiv: acela de a avea vise. De fiecare data cand am un
vis imi iau valiza si plec, singura. Daca a fost usor? Depinde. Uneori nu o pot
ridica si o tarasc dupa mine, atunci am satisfactia mai mare, atunci stiu ca este
plina cu vise. Tu esti prea modest, asa ca am ales eu sa o car pentru tine, mi-e
mult mai teama sa las visele noastre nesupravegheate. Cele mai mari, pe care le
numesc idealuri, am hotarat sa le pastrez sub alt mod. Am invatat de la “Uriasul
cel prietenos” ca pot sa le pastrez in siguranta in borcane. Da. Borcane cu vise,
mai mari, mai mici, depinde de vis. Astfel, am facut o selectie si mi-am construit
niste rafturi. Am mare grija la ele, mereu fac un inventar, asta pentru a nu
risipi vreun ideal. Nu am aruncat niciunl pana acuma, cred ca inca mai am timp sa
le implinesc.
Mi-e dor…
Ne vedem maine.
dat. Am plecat si am uitat sa ma intorc. Poate ca “am uitat” este un pretext mult
prea ieftin, asa ca o sa fiu sincera: nu am vrut sau a fost prea greu. Am avut si
eu posibilitatea sa aleg cea mai usoara cale. Pana acum. M-am schimbat. Tu m-ai
schimbat. Am invatat sa plec, nu o sa renunt niciodata la a pleca, dar mereu ma
intorc, indiferent cat ar durea sau cat de usor ar fi. Stiu ca si tu faci la fel.
Uite ca am ajuns sa avem un punct comun.
Ne-am intrainat dintr-un motiv: acela de a avea vise. De fiecare data cand am un
vis imi iau valiza si plec, singura. Daca a fost usor? Depinde. Uneori nu o pot
ridica si o tarasc dupa mine, atunci am satisfactia mai mare, atunci stiu ca este
plina cu vise. Tu esti prea modest, asa ca am ales eu sa o car pentru tine, mi-e
mult mai teama sa las visele noastre nesupravegheate. Cele mai mari, pe care le
numesc idealuri, am hotarat sa le pastrez sub alt mod. Am invatat de la “Uriasul
cel prietenos” ca pot sa le pastrez in siguranta in borcane. Da. Borcane cu vise,
mai mari, mai mici, depinde de vis. Astfel, am facut o selectie si mi-am construit
niste rafturi. Am mare grija la ele, mereu fac un inventar, asta pentru a nu
risipi vreun ideal. Nu am aruncat niciunl pana acuma, cred ca inca mai am timp sa
le implinesc.
Mi-e dor…
Ne vedem maine.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)